Cetăţenii români pot solicita pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie sau a prenumelui, în baza Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială.
Cererea de schimbare a numelui de familie şi/sau prenumelui pe cale administrativă se depune la:
– serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau a avut ultimul domiciliu,  în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate;
– primăria sectorului 1 al mun. Bucureşti, pentru cetăţenii români care nu au avut stabilit niciodată domiciliul în România.
Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinţi sau, cu încuviinţarea autorităţii tutelare, de tutore. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui/prenumelui copilului, va hotărî autoritatea tutelară.
Când cererea de schimbare a numelui/prenumelui minorului este făcută de către unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă.  Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti.
În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta.
Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea autorităţii tutelare.
În cazul în care părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, dispăruţi, decăzuţi din drepturile părinteşti ori declaraţi judecătoreşte morţi şi nu a fost instituită tutela, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către structura publică specializată pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean ori a consiliului local /al sectorului municipiului Bucureşti.
Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată pe unul din cazurile prevăzute de art. 41 ^3  alin. (2) şi (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare şi însoţită de următoarele documente:
     1. actul de identitate şi certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui, original și fotocopie; originalul documentelor se restituie solicitantului;
    2. un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat potrivit art. 41^7 extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;
    3. dacă este cazul consimţământul persoanei al cărei nume se solicită a fi purtat, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;
    4. dacă este cazul încuviințarea instanției de tutelă în cazurile prevăzute de art.41^4;
    5. pentru solicitanții care au împlinit vârsta de 14 ani, certificat de cazier judiciar;
    6. orice alte documente pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale;
   7.procură specială și copia actului de identitate al împuternicitului, în cazul în care schimbarea numelui este solicitată prin împuternicit cu procură specială.

Sunt considerate întemeiate, conform art. 41 ^1 alin.(2)  din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
     a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
     b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
    c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
     d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte şi doreşte simplificarea acestuia;
   e) când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume și dorește adăugarea acestuia la prenumele inițial, cu respectarea dispozițiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele;
     f) când persoana în cauză poartă un nume de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;
    g) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere sau purtat anterior;
     h) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor, cu respectarea dispozițiilor art 41^4;
      i) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei;
     j) când unul dintre soți sau ambii dorește/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispozițiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și cu consimțământul celuilalt soț, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;
     k) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, în formele prevăzute la art. 416 alin (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviințat și purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
      l) când prenumele purtat este specific sexului opus;
   m) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;
    n) când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate și nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu pașaportul/ actul de identitate emis de autoritățile străine;
    o) alte cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate justificate, conform art. 41 ^1  alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
     a) când persoana în cauza a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;
     b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
     c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;
    d) cînd în urma divorțului un fost soț păstrează numele de familie purtat în timpul căsătoriei și dorește un nume purtat anterior căsătoriei sau numele dobândit la naștere;
    e) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;
     f) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii, cu consimțământul fostului soț, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;
     g) când părinţii au divorţat, iar părintele care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită  pentru copil să poarte același nume de familie cu el;
     h) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie și dorește schimbarea numelui de familie al copilului/copiilor pentru a purta nume de familie comun;
     i) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei și celălalt soț dorește să poarte nume de familie comun cu aceasta.;
     j) când părintele căruia i-a fost încredințat un minor în urma divorțului solicită ca acesta să-i poarte numele de familie dobândit ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, cu consimtământul soțului și al celuilalt părinte al minorului, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă.